Anotimpurile prin ochi de copil

La multi ani, romani … Romania!

Tara dulce si frumoasa

Mie-mi pari cea mai aleasa.

Cer albastru ca al tau

Nu gasesc pe lume eu.

Nici campii mai aurii

Si ape mai albastrii.

Am  o tara minunata!

Toţi romanii laolalta,

Astazi, o sarbatorim –

Si ,,La multi ani!” ii dorim.

Sunt mandra de ţara mea

Niciuna nu-i frumoasa ca ea.

Traditiile noastre deosebite

La altii nu sunt gasite.

La multi ani, iubita tara,

Mandra ca o primavara!

Sa fii tanara, frumoasa,

Bogata si luminoasa!

Sa ai pamant roditor,

Popor drept si muncitor!

Sa ai pace, bucurie

Si soare pe-ntreaga glie!

Iarna de Natalia Poşa
Unde-s oare florile?
Le-au gonit ninsorile?
Iarna albă, iat-o, vine!
– Hai copii, cu toti la mine!
Aveţi sănii şi patine?

Vine, vine iarăşi iarna de Elena Farago
Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.

Cand vin sarbatorile de iarna (Craciun, Anul Nou, Sf. Vasile etc.), cu placere ne asteptam sa vedem datinile si obiceiurile care ne incantau tare mult cand eram copii. Colindarile, cantecele, jocurile ce se fac cu prilejul acestor sarbatori sunt negresit primitive, nu se mai potrivesc cu gusturile si obiceiurile noastre. Dar, parca tocmai aceasta deosebire le da un mai mare farmec.

Si apoi, cine ne impiedica a da o perfectionare oarecare acestor vechi datini si obiceiuri? Lucrul s-a incercat de multe ori si a reusit foarte bine. Se canta, au loc serbari, se colinda pe la casele oamenilor si asemenea lucruri sunt un mod foarte ingenios de a pastra datinile si obiceiurile stramosesti.

Zilele dintre Craciun si Boboteaza sunt cele mai bogate in obiceiuri si datini foarte variate.

In ajunul Craciunului este “Buna dimineata”, obicei pur copilaresc. E apoi “Steaua”, datina religioasa, care aminteste de steaua ce a condus pe cei trie magi sa afe pe divinul prunc si “Vicleimul”, in amintirea orasului Betleem, productie de gen dramatic, cu scene multe si destul de interesante, la care s-a adugat mai tarziu elementul profan al jocului papusilor.

Vine Anul Nou. In ajun e “Colindul” si “Colindul cu plugul”, cantec de natura agricola, expunand toata viata plugareasca din anul intreg. Dimineata astepti sa vina copilasii cu “Sorcova” si sa-ti ureze an bun si norocos. La urma iata si pe tiganii cu “Vasilca”, asezata frumos pe farfurie, cerand si ei:

Plugusorul

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascuttati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.

Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,

Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,

Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
Isi umplu cu aur mana.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a intors…
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.

Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!

Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
In capul pamantului,
In bataia vantului.

Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.

Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!

In camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;

Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si… gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,