Visul înaripat

Zborul

Contactul cu atmosfera de seră tropicală a bazinului

îmi dă o senzaţie de moleşeală , iar mirosul de clor

care emană din apă îmi înţeapă ochii ca nişte ace

minuscule.

Noaptea am visat că zbor , mă înalţ sus,sus pînă la

bolta cerului pe care o voi străpunge şi mă voi putea

îndrepta ca o pasăre călătoare spre ţările calde.

De la înălţimea platformei privesc bazinul ,

care de aici ,îmi apare ca o copăita de copil.
Cu muşchii încordaţi şi aripile desfăcute ,

ca o pasăre tînară,
aştept să-mi iau zborul.
Sînt în aer, dar saltul se curmă brusc de o

rapidă cădere în apă , accelerată de forţa

gravitatională.Ating uşor fundul bazinului ,dacă

aş avea bronchii nu ar trebui să- mi forţez ieşirea

din apă şi aş putea rămîne să cercetez minunata

lume aqvatică.

Ajung la suprafaţă ,dar nu , nu mă aflu în

lumea adîncă şi necuvîntătoare a balenei

albastre şi nici în largul cerului patronat

de aripi larg deschise.

Din lungul vis de vară, m-am trezit la începerea
noului an şcolar.
Toamna cu haina ei galbenă de melancolie ,

a trecutca o boare peste mine, iar o burniţă de

noiembrie se aşterne peste oraşul încă adormit.

Nike de Samothrace

Adolescenţă , sfîntă amintire.
O imagine întipărită adînc în memorie urcă
încet şi dsureros la suprafaţă, Victoria ( Nike )
de Samothrace – simbolul adoleşcenţei mele.

Îndeplinind visul de milenii a celor care i-au şlefuit
perfectele forme, impozanta vestală înaripată,
statuia biruinţei din insula Samothrace ,care adusă
de pe malul Mării Egee a fost închisă în ” templul “
Muzeului Louvre.

Paris

O aprigă dorinţă de a o vedea ,dea o atinge ,
mă apasă şi îmi devine obsedantă.
În micul automobil Fiat , închiriat pe Aeroportul

Charles de Gaule, stăbat Parisul şi mă îndrept

spre Muzeul Louvre.
Parcurg bulevardul Champs Elysses, pe care

Place de la Concorde îl transformă într-o elipsă

centrala de o geometrică perfecţiune de Obelisc,

Opera, Tour Eiffel.

Cu greu disting ,pe malul drept al Senei ,

clădirile Muzeului Louver, străjuit de

grădinile de la Tuileries.

Cobor cu înfrigurare pe scara rulantă a

modernei piramide de sticlă.

Cu ghidul în mînă , mă îndrept, spre sala unde

maiestuoasă, la capătul csărilor de marmoră ,

străjuieşte Victoria de Samothrace.

Mă apropii cu sfiala şi mîngîi cu grijă marmura

rece ,dar totuşi atît de vie, cu forme perfecte ,

care după atît amar de vreme încă sînt sfîşiate

de paradoxul dintre fixitate şi apriga dorinţă

de a se înălţa.

Maturitate

O imagine ,pînă acum estompată , începe să mi se

clarifice în memorie- “Albatrosul ” cu aripile frînte

a lui Baudelaire , simbolul maturităţii.

Numai în visul nopţilor agitate ale adolescenţei

timpurii ,zborul este înaripat de lumină.

În visurile adolescenţei zborul se transformă în

curcubee viu colorate,  în prisme de cristal care

descompun lumina zilei:
– roşul : focul care alimentează energiile
-galbenul : calmul care temperează gîndul

                   înfrigura al aşteptărilor

-verdele : adierea suavă a primăverii sufletului
– albastrul : setea cunoaşterii
– violetul: tăinuirea şi timiditatea iubirilor.

(C) Toate drepturile sînt rezervate Victoriei Sara Dazin.